Dupa o absenta nemotivata...mi`am reflectat gandurile in intuneric.
E frumos sa iti deschizi gandurile si sa imbratisezi intunericul...te linisteste.In intuneric singurul dusman este lumina.Luna este singura care ma viziteaza...ea imi aduce adieri de vant cu razele ei neclare care imi manghie chipul.
Gandurile joaca un dans ciudat in fata mea si imi intind o mana.Ma cheama sa iau parte la dansul lor.Nu,nu vreau...nu vreau sa iau parte la acest dans...nu vreau sa cad in betia gandurilor...eu vreau sa fie totul limpede.Cu un deget despart aceste ganduri.
Se destrama usor si urca catre luna.
.........:d
RăspundețiȘtergereNu înţeleg ce este atât de bine să fii trează, şi beţia gândurilor îşi are rostul, în unele momente.
RăspundețiȘtergerefain postul:)
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase cuvinte.Eu una cred ca in unele momente, totusi e bine sa ne lasam purtati de betia gandurilor,sa gandim "la rece" si sa inlaturam toate gandurile pentru care nu merita sa ne facem griji.
RăspundețiȘtergere