O zi si`o noapte, ploape de plumb, ace ca gene,
Plapuma scut, desculta, desene, despica perdele!Soare cu dinti, oras cu colti si colturi, alene Cu lenea`n ligamante si cornee, crapa perdele.
Aer metalic, vant timid, agita gandul ei cumplint, Ca tot ce vede cu ochii cacealma, e doar iluzie Si aluzie ca lumea a murit si naste alta.
Maria plange la balcon si patru morti in dormitor ii zac artistic pe covor.Maria plange si nimeni nui aduce o batista curata sau un paracetamol.
Maria plange si aia zici ca dorm...
Merge`n bucatatie tarand plapuma ca o bucata grea de carne, pune apa la fiert, face cafea, ochi plini de sare.Deschide frigiderul, doldora de sticle goale, borcane, pastile si supozitoare, nici urma de mancare. Stomanacul priveste in gol, "cafea si portocale, un mic dejun de campion", zice Maria cautand o cana."Nimic nu se compara cu o tigare si o cafea pe burta goala" si nu gasea o ceasca`n toata casa, asa ca lua o halba, turna cafeaua calda si o porni spre cada.
Pasi de felina, zice "am nevoie de un dus rece" si mai sorbea din cofeina. Apa curata, baia mica si Maria se dezbraca intr`o clipa. E arma alba, ochi de ambra in oglinda ei murdara. Gura calma, musca buze, fruntea`n pama, parca`si cere scuze.
Calca`n bataia dusului, geamul deshis, orasu`ntins, culoarea tusului,Suvite ude, frisoane, batai in tample ca pansoane cu flutri in stomac topiti si inima in dinti,
Maria ma intreaba iar,
Ce`a fost in capul tau cand ai scris asta Octavian?
4 ani,
4 morti
si o gramada de hoti.
